Într-un colţ, când făcea fâţe,
îi scap mâna pe la ţâţe
şi treceau prin ea fiori
ca miresmele prin flori. […]
Şoldurile ei, prin deşte,
îţi scăpau, să zici că-i peşte;
şolduri mici, de fată mare,
când de foc, când de răcoare.
De când mama m-a făcut
aşa drum n-am mai bătut;
călăream pe luna plină
trupul ei de ciută plină.
Miron Radu Paraschivescu, în Nevasta mincinoasă, din Cântice ţigăneşti
Sursă foto